Caldura...

      Nu pot sa respir...Nu pot sa vorbesc...Nu pot si nu vreau sa ma dau jos din pat si sa o iau de la capat.

Poftim? Cum vine asta? Ce tot spui tu acolo?

       E vorba de acea caldura. Bila aia de sentimente de afectiune pe care o simt in permanenta si nu pot scapa de ea. Ce fac cu sentimentele astea? Cum le gestionez? Cui i le dau? Nu am pe nimeni si totusi le simt...

Termina cu astea...Ajungi sa o iei iar de la capat. Cum le bagi in seama, o iei razna, si incepi sa faci lucruri pe care stii clar ca le vei regreta.

       Da. Stiu asta. Dar iar o simt. Iar e acolo in mine...deja de ceva timp. E placut sa simt asta la inceput. Iar apoi incet, incet, incepe sa ma sufoce. Imi acapareaza toata fiinta...

O sa regreti ca iar il bagi in seama. Acest sentiment... Cred ca e singurul in care nu trebuie sa te avanti.

      Frumos e, Cald e, Placut pentru altcineva si pentu mine e....

 La inceput...cum o stii prea bine. In momentele astea de singuratate trebuie sa inveti sa il tii in frau. Esti singur si nu ai pe nimeni. Cel mai bine il ignori. Nu mai vorbi despre el si nu te mai gandi.

       Stiu. Stiu. Stiu. Dar e acolo. Il am in mine constant. Si daca nu am cui sa i-l dau...creste si creste si creste..si da...ai dreptate...Il las in pace.

Ai mai spus asta si inainte. Sunt curios...cat iti ia de data asta din momentul constientizarii pana ajungi sa te ranesti singur.

       Nu mult. Adevarul e ca il simteam de mai demult...am tot incercat sa il alung, sa il dau celor ce erau deja in jurul meu...dar e prea mult pentru ei si nici nu ei sunt cei care ar trebui sa il primeasca in totalitate. Apoi am incercat sa creez din el...nici asta nu a mers prea bine.

Deci l-ai ascuns, incercand totodata sa il folosesti spre ceva bun. E un pas bun inainte...dar din cate te stiu, acum incep momentele pe care le vei regreta.

       E acolo. E inca in mine. Nu-l mai vreau daca nu am cui sa i-l dau.

Si ce ai de gand sa faci cu el?

       Nu stiu... Vad eu... Stiu ca urmeaza sa regret... Dar e totodata parte din mine si trebie cumva sa o scot la capat...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

The little spark

       I'm rotten inside. I'm rotten right where i used to feel that warm thing when i liked something. I'm so rotten dear .        And i feel so used... I feel that i used all that was good in me and there is nothing left to give you. My feelings are so used that i feel them like and old cloth... An old cloth that was eaten by moths and the dust is inside it's fibers and if you barely move it, or even breathe near it it might turn to dust and dissolve into thin air.        I've used all that i had... I gave it once to someone... I wanted that person to be the one and only.  And all that i received was nothing... A kind of nothing that hurt. It was that kind of nothing that was sprinkled with mean and hateful words. That stung every piece of my being, and the fact that i was so caught in it made it worse. I allowed those words and actions to scratch my very own core. Lost myself in the sweet and fading promise that if i ...
Citiți mai multe

Nimicul prin care nu te poti bucura de tot...

Care e cea mai mare frica a ta?       Hmm.... Sa fiu sincer...Nu pot decide care e cea mai mare...Sunt atat de multe. Nu pot alege in momentul asta. Dar una pe care chiar am trait-o, si nu am stiut ca este una dintre fricile mele cele mai adanc inradacinate decat cand a fost prea tarziu imi vine acum in minte. Daca vrei o poti numi. Mi-ar placea sa aflu.       Si daca iti spun ce se va intampla? Ca sa fiu iarasi sincer, nu vreau sa o numesc. Nu vreau nici macar sa ma mai gandesc la ea. Nu imi doresc nici macar sa ii recunosc existenta. Vreau sa dispara in acelasi mod insiduos in care a aparut. Daca vorbesc, pana si chiar daca ma gandesc, devine palpabila si simt iar cum dintii ei necrutatori ma cuprind iar. Nu mi se pare drept. Eu ti-am recunoscut usor ca imi e frica sa ranesc...       Da. Admit ca nu e corect deci iti voi spune... Frica mea cea mai mare e sa nu mai simt nimic. Dar absolut nimic. Nici macar trecerea timpulu...
Citiți mai multe

Furtuna

Zambet. Lacrimi. Ras. Disperare. Speranta. Vis. Gand. Nervi.       Atunci cand esti in momentul in care totul din jurul tau se misca prea repede si parca prea incet, iar tu incerci sa te agati cu disperare de ceva ce ti se pare stabil si sigur. Un copac, o piatra sau o franghie pe care de-abea le observi si de-abea iti ating pielea degetelor si a palmei. Tu aflandu-de intr-un curent dintr-o apa ce la supafata pare foarte linistita, calma si frumoasa. Piatra iti sfasie pielea de pe degete, funia ti-o jupoaie iar scoarta copacului se sfarma intre degetele tale. Acum, totul in jurul tau e alb. Pare totul calm. Pare ca ai scapat si ca iti poti trage sufletul.         Cum se numeste acea senzatie in care concomitent simti un calm profund, dar care contine o agitatie interna pe care doar tu o cunosti? Chiar imi doresc sa stiu.       Acel moment in care parca iti explodeaza capul de nervi. Inima ta neputand sa tina pasul cu r...
Citiți mai multe