Furtuna

Zambet. Lacrimi. Ras. Disperare. Speranta. Vis. Gand. Nervi.

      Atunci cand esti in momentul in care totul din jurul tau se misca prea repede si parca prea incet, iar tu incerci sa te agati cu disperare de ceva ce ti se pare stabil si sigur. Un copac, o piatra sau o franghie pe care de-abea le observi si de-abea iti ating pielea degetelor si a palmei. Tu aflandu-de intr-un curent dintr-o apa ce la supafata pare foarte linistita, calma si frumoasa. Piatra iti sfasie pielea de pe degete, funia ti-o jupoaie iar scoarta copacului se sfarma intre degetele tale.

Acum, totul in jurul tau e alb. Pare totul calm. Pare ca ai scapat si ca iti poti trage sufletul. 

      Cum se numeste acea senzatie in care concomitent simti un calm profund, dar care contine o agitatie interna pe care doar tu o cunosti?

Chiar imi doresc sa stiu.

      Acel moment in care parca iti explodeaza capul de nervi. Inima ta neputand sa tina pasul cu ritmul alert in care chiar ea bate. Un amalgam de sentimente contrarii ce se bat cap in cap.

Furie. Iubire. Tristete. Speranta. Compasiune. Ura.

      Neputinta mea de a spune stop fiecarui sentiment, sau macar sa arat unul singur, iar pe celelalte sa le atenuez. Sa iasa la suprafata pe rand... Doar pentru a ma putea exprima.

Acum esti pe piatra din mijlocul furtunii, unde e calm si sigur? Parca erai in mijlocul ei... Printre curenti si te pierdeai pe tine...

      Nu....Nu vreau sa ma pierd. Vreau numai sa pot intelege. Vreau...dar si asta e un efort avand in vedere faptul ca ma aflu intr-un uragan de sentimente, iar pe rand fiecare gasindu-si drum in sufletul meu, cucerindu-l si lasandu-si nuanta acolo. Nimic palpabil pe care sa il pot denumi si explica. Doar o nuanta, care domina pentru cateva momente si apoi se amesteca cu o alta nuanta. 

Pai nu e chiar asa. Pari linistit. Pari calm si hotarat. De parca esti pregatit sa faci un pas mare in acest neant, cu incredere mare in tine.

      Deci asa se vede din exterior? Interesant...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

The little spark

       I'm rotten inside. I'm rotten right where i used to feel that warm thing when i liked something. I'm so rotten dear .        And i feel so used... I feel that i used all that was good in me and there is nothing left to give you. My feelings are so used that i feel them like and old cloth... An old cloth that was eaten by moths and the dust is inside it's fibers and if you barely move it, or even breathe near it it might turn to dust and dissolve into thin air.        I've used all that i had... I gave it once to someone... I wanted that person to be the one and only.  And all that i received was nothing... A kind of nothing that hurt. It was that kind of nothing that was sprinkled with mean and hateful words. That stung every piece of my being, and the fact that i was so caught in it made it worse. I allowed those words and actions to scratch my very own core. Lost myself in the sweet and fading promise that if i ...
Citiți mai multe

Nimicul prin care nu te poti bucura de tot...

Care e cea mai mare frica a ta?       Hmm.... Sa fiu sincer...Nu pot decide care e cea mai mare...Sunt atat de multe. Nu pot alege in momentul asta. Dar una pe care chiar am trait-o, si nu am stiut ca este una dintre fricile mele cele mai adanc inradacinate decat cand a fost prea tarziu imi vine acum in minte. Daca vrei o poti numi. Mi-ar placea sa aflu.       Si daca iti spun ce se va intampla? Ca sa fiu iarasi sincer, nu vreau sa o numesc. Nu vreau nici macar sa ma mai gandesc la ea. Nu imi doresc nici macar sa ii recunosc existenta. Vreau sa dispara in acelasi mod insiduos in care a aparut. Daca vorbesc, pana si chiar daca ma gandesc, devine palpabila si simt iar cum dintii ei necrutatori ma cuprind iar. Nu mi se pare drept. Eu ti-am recunoscut usor ca imi e frica sa ranesc...       Da. Admit ca nu e corect deci iti voi spune... Frica mea cea mai mare e sa nu mai simt nimic. Dar absolut nimic. Nici macar trecerea timpulu...
Citiți mai multe