Just a Fray

       I'm rotten inside. I'm rotten right where i used to feel that warm thing when i liked something. I'm so rotten dear .        And i feel so used... I feel that i used all that was good in me and there is nothing left to give you. My feelings are so used that i feel them like and old cloth... An old cloth that was eaten by moths and the dust is inside it's fibers and if you barely move it, or even breathe near it it might turn to dust and dissolve into thin air.        I've used all that i had... I gave it once to someone... I wanted that person to be the one and only.  And all that i received was nothing... A kind of nothing that hurt. It was that kind of nothing that was sprinkled with mean and hateful words. That stung every piece of my being, and the fact that i was so caught in it made it worse. I allowed those words and actions to scratch my very own core. Lost myself in the sweet and fading promise that if i ...

       Caldura...un val de caldura ce imi porneste din abdomen si mi se raspandeste in tot corpul. Imi ajunge in creier unde opreste orice proces de gandire rationala dar porneste orice tip de reflex si imi pune numai picioarele in functiune. Merg, merg si merg poate se opreste. Opreste-te. O sa regreti asta mai tarziu.        Daca deschid gura sa scot macar un cuvant cat de mic, stiu sigur ca nu o sa iasa ce vreau sa spun de fapt. O avalansa de cuvinte urate mi se amesteca printre corzile vocale, iar in gand am numai cuvintele: "trebuie sa ajung". Unde? Unde mergi asa? E frig. Intoarce-te inapoi. Nu mai gandi. Incearca sa te calmezi. Nu ii raspunde, stii ca nu o sa ii spui ce are nevoie...o sa iasa o parte din ce incerci sa tii in tine.        Ignor omul ce ma intreba cum sa ajunga nu stiu eu unde, bine ca am castile puse, macar asa am o scuza ca nu am auzit. Dar ai auzit. Ai auzit foarte bine ce ti-a spus desi muzic...

      Nu pot sa respir...Nu pot sa vorbesc...Nu pot si nu vreau sa ma dau jos din pat si sa o iau de la capat. Poftim? Cum vine asta? Ce tot spui tu acolo?       E vorba de acea caldura. Bila aia de sentimente de afectiune pe care o simt in permanenta si nu pot scapa de ea. Ce fac cu sentimentele astea? Cum le gestionez? Cui i le dau? Nu am pe nimeni si totusi le simt... Termina cu astea...Ajungi sa o iei iar de la capat. Cum le bagi in seama, o iei razna, si incepi sa faci lucruri pe care stii clar ca le vei regreta.       Da. Stiu asta. Dar iar o simt. Iar e acolo in mine...deja de ceva timp. E placut sa simt asta la inceput. Iar apoi incet, incet, incepe sa ma sufoce. Imi acapareaza toata fiinta... O sa regreti ca iar il bagi in seama. Acest sentiment... Cred ca e singurul in care nu trebuie sa te avanti.       Frumos e, Cald e, Placut pentru altcineva si pentu mine e....  La inceput...cum o stii prea bine...