Just a Fray

Care e cea mai mare frica a ta?       Hmm.... Sa fiu sincer...Nu pot decide care e cea mai mare...Sunt atat de multe. Nu pot alege in momentul asta. Dar una pe care chiar am trait-o, si nu am stiut ca este una dintre fricile mele cele mai adanc inradacinate decat cand a fost prea tarziu imi vine acum in minte. Daca vrei o poti numi. Mi-ar placea sa aflu.       Si daca iti spun ce se va intampla? Ca sa fiu iarasi sincer, nu vreau sa o numesc. Nu vreau nici macar sa ma mai gandesc la ea. Nu imi doresc nici macar sa ii recunosc existenta. Vreau sa dispara in acelasi mod insiduos in care a aparut. Daca vorbesc, pana si chiar daca ma gandesc, devine palpabila si simt iar cum dintii ei necrutatori ma cuprind iar. Nu mi se pare drept. Eu ti-am recunoscut usor ca imi e frica sa ranesc...       Da. Admit ca nu e corect deci iti voi spune... Frica mea cea mai mare e sa nu mai simt nimic. Dar absolut nimic. Nici macar trecerea timpulu...

Zambet. Lacrimi. Ras. Disperare. Speranta. Vis. Gand. Nervi.       Atunci cand esti in momentul in care totul din jurul tau se misca prea repede si parca prea incet, iar tu incerci sa te agati cu disperare de ceva ce ti se pare stabil si sigur. Un copac, o piatra sau o franghie pe care de-abea le observi si de-abea iti ating pielea degetelor si a palmei. Tu aflandu-de intr-un curent dintr-o apa ce la supafata pare foarte linistita, calma si frumoasa. Piatra iti sfasie pielea de pe degete, funia ti-o jupoaie iar scoarta copacului se sfarma intre degetele tale. Acum, totul in jurul tau e alb. Pare totul calm. Pare ca ai scapat si ca iti poti trage sufletul.         Cum se numeste acea senzatie in care concomitent simti un calm profund, dar care contine o agitatie interna pe care doar tu o cunosti? Chiar imi doresc sa stiu.       Acel moment in care parca iti explodeaza capul de nervi. Inima ta neputand sa tina pasul cu r...